Introducere

Consider acest subiect de mare importanţă pentru oamenii secolului XXI. Personal sunt interesată de susţinerea şi promovarea drepturilor femeilor, în contextul social de astăzi. Precizez că există de asemenea anumite limite cu care sunt de acord şi care trebuie avute în vedere.

De-a lungul timpului, rolul femeii s-a schimbat radical. Pe lângă drepturile de care femeia se bucură astăzi spre deosebire de trecut, mentalitatea oamenilor vizavi de acest subiect este diferită. Pentru a putea înţelege clar punctul în care ne aflăm este nevoie de analizarea situaţiei prezente în comparaţi cu cea din trecut şi înţelegerea modificărilor care rămân în continuare necesare. Studiul care va urma doreşte să prezinte cât mai clar situaţia actuală, pentru a putea descoperi metode de îmbunătăţire.

Reclame

Carieră

Femeile sunt mai bine educate decât în trecut şi au şanse mai mari de a obţine o slujbă, astfel încât ele nu mai sunt dependente de căsătoria- parteneriat economic. Astfel, e mai puţin probabil ca ele să se „cantoneze” într-un mariaj dificil, menţinut doar de o necesitate pur economică şi e mult mai sigur că vor pleca atunci când trăiesc experienţe nefericite în căsnicie. Având propriul salariu, ele se aşteaptă şi la o diviziune a muncii mai echitabilă – nu întotdeauna egal dar, oricum, o împărţire mai corectă a sarcinilor în gospodărie. Posibilitatea realizării unui venit propriu în momentul în care implicarea femeii în sfera publică a devenit concretă a adus acesteia un sentiment de siguranţă, linişte şi confort. Diferenţele între rolurile asumate în familiile cu dublă carieră, comparativ cu cele exercitate în familiile în care doar bărbatul aduce un venit în casă sunt enorme. În condiţiile în care ambii parteneri lucrează, prestigiul şi stima de sine a femeii cresc, iar venitul pe care îl realizează îi conferă dreptul la decizie. Această „victorie” are influenţe importante în negocierierea rolurilor asumate de cei doi membri ai cuplului. Bărbatul ajunge să preia o serie de activităţi, pe care le îndeplinea doar femeia altădată. În acelaşi timp, faptul că femeia lucrează, îi limitează posibilităţile fizice de a face faţă îndatoririlor tradiţionale, astfel încât este nevoită să împartă sarcinile domestice cu bărbatul. De asemenea în condiţiile unui confort material ridicat, presupus de dubla carieră, se justifică renunţarea de către femeie la unele activităţi care sunt preluate fie de alte persoane (menajere, bone etc), fie de reţeaua serviciilor publice sau private (spălătorii, fast-food-uri, firme de catering). Deci, independenţa economică a femeii asigură acesteia o autoritate şi o putere sporită în cadrul cuplului şi îi permite să îşi caute intimitatea personală, conjugală şi familială de pe aceleaşi poziţii cu bărbatul. Numărul femeilor din poziţiile de top din România este superior celui înregistrat la nivelul Europei deoarece în lipsa unor stimulente financiare de la stat mai puţine românce au ales să rămână acasă, după ce au născut, pentru a îngriji copiii, potrivit firmei de consultanţă în resurse umane Mercer.

„În România, conform studiilor Mercer, numărul femeilor din poziţiile de top este unul mai bun comparativ cu cel înregistrat la nivelul Europei, iar numărul acestora continuă să crească. Un factor care a susţinut această tendinţă poate fi şi faptul că puţine femei au ales să rămână acasă să îngrijească copiii la finalul perioadei de maternitate, în comparaţie cu alte ţări din Europa de Vest. Condiţiile economice şi financiare nu sunt un suport în acest sens: nu există reduceri de taxe la nivel de familie, iar indemnizaţia de creştere a copilului şi alocaţiile nu sunt stimulatoare. Angajatorii români au acceptat această «nouă categorie» de manageri şi din ce în ce mai mulţi au început să implementeze condiţii specifice de suport pentru femei, precum beneficiile medicale speciale sau condiţiile de muncă adaptate”, a declarat într-un comunicat Daniela Bărbieru, manager al Mercer Marsh Benefits România.

Familie

Emanciparea femeii a reprezentat motorul schimbării structurii de rol conjugal. Procesul a fost iniţiat de mişcarea feministă şi viza modificarea mentalităţilor şi comportamentelor actorilor sociali în ceea ce priveşte diferenţele de gen dintre cele două sexe.

„Scopul urmărit era egalitatea femeii cu bărbatul. Femeia supusă, fără ambiţii, asociată familiei tradiţionale, este azi din ce în ce mai puţin prezentă în statistici. Foarte puţine femei mai acceptă subordonarea totală faţă de bărbat, toleranţa excesivă şi dependenţa material-afectivă. Conştientizarea ideii potrivit căreia femeile pot decide singure cum îşi direcţionează viaţa, cariera şi relaţia de parteneriat au generat eliminarea discriminării în cariera profesională şi au permis accesul femeii la ocuparea unor funcţii publice. Era cursul firesc al evoluţiei societăţii şi pasul care a marcat începutul destrămării familiei tradiţionale”, ne spune lector universitar doctor Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.

Pe măsură ce femeia a început să refuze rolul tradiţional şi să adopte caracteristici specifice sexului masculin, femeia docilă a fost înlocuită de ceea ce specialiştii au numit “femeia izolată “ şi “femeia agresivă“, precizează specialistul de la Universitatewa „Transilvania”.

„Femeia izolată” doreşte în permanenţă să demonstreze că este superioară partenerului şi are dificultăţi mari în a se împlini într-o viaţă de cuplu. Dacă intră în asemenea relaţii , acestea au şanse maxime de dizolvare. Consideră iubirea şi fericirea nişte utopii şi ignoră faptul că şi bărbatul are aşteptări de la relaţia de parteneriat. Nu vrea să accepte compromisuri deoarece consideră că acestea ar fi un semn de slăbiciune şi de dependenţă. În schimb, pretinde partenerului să o accepte şi să o înţeleagă aşa cum este. De asemenea, ocupaţiile preferate ale acestor femei sunt cele rezervate tradiţional bărbaţilor.

„Femeia agresivă” este mult mai deschisă la compromisuri şi dialog decât precedenta. Ea îşi îndeplineşte rolul mai mult din obligaţie decât din convingere şi încearcă mereu să schimbe ceva. În acest sens se află într-un soi de luptă cu ea însăşi şi cu ceilalţi. Conflictele şi divergenţele de opinie pot avea intensităţi ridicate, dar se pot rezolva şi amiabil. Ele sunt expresia unor frustrări interioare ale femeii, materializate în revolte şi revendicări, care pot fi sau nu soluţionate. Totuşi, femeia “agresivă” valorizează mai mult relaţia de cuplu decât ambiţiile feministe, de aceea cuplul are mai puţine şanse de dizolvare decât în cazul în care există femeia “izolată”.

Când discutăm despre statutul căsniciei în zilele noastre e util să ţinem cont şi de comportamenul şi atitudinile tinerelor femei. Cum arată comportamentul marital al femeilor contemporane? Un lucru e cert: se căsătoresc mai târziu decât pe vremuri. Media de vârstă pentru o femeie care se căsătoreşte este azi de 25 ani, comparativ cu 20 ani, cât era aceasta în 1960. Cele ce se căsătoresc în prezent e foarte puţin probabil să mai fie virgine, aşa cum erau cele de acum câteva decenii. Cele mai multe dintre ele convieţuiesc cu un partener înainte de căsătorie, acesta nefiind întotdeauna viitorul lor soţ; altele (un număr semnificativ) au un copil în afara căsătoriei. Cele ce decid să devină mame singure din start e puţin probabil să se mai căsătorească vreodată.

Planificarea familială

Planificarea familială reprezintă conceptul care permite atât cuplurilor cât și persoanelor fizice – în mod individual, să utilizeze atât metode de control ale concepției și nașterilor pentru a anticipa și atinge numărul dorit de copii și intervalul de timp dorit între nașteri, cât și metode de tratament ale infertilității involuntare.

Dacă în trecut femeile erau obligate să nască, astăzi sarcina este o opţiune, deoarece existî posibilităţi de împiedicare a ei.

Determinarea calităţii produsului de concepţie ţine cont de factorii umani, sociali şi economici, subiectivi şi obiectivi:

– dreptul fundamental uman al femeii de a alege momentul concepţiei în funcţie de motivaţiile proprii (sociale, religioase, economice).

– spaţializarea naşterilor – o sarcină reprezintă un efort din partea organismului matern, o suprasolicitare, cu un consum suplimentar de vitamine şi substanţe nutritive. Ca atare este necesară o reglare conştientă a frecvenţei naşterilor şi a timpului scurs între două naşteri succesive. Timpul minim necesar între două naşteri succesive este de doi ani.

– evitarea sarcinilor nedorite;

– evitarea şi scăderea numarului întreruperilor voluntare de sarcină;

– sfatul (consiliere), contraceptiv oferit oricarei persoane care îl solicită, indiferent de sex, rasă sau credintă religioasă;

– sănătatea reproductivă a cuplului în general, a femeii în special prin depistarea patologiei aparatului reproductiv, diagnosticul, tratamentul şi momentul unei eventuale şi necesare abordări chirurgicale.

– prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor cu transmitere sexuală -screeningul citologiei colpocervicale ;

– diagnosticul şi urmărirea sarcinii;

– diagnosticul şi consilierea adecvată a partenerilor cu tulburări de dinamică şi partenerelor cu tulburări de sensibilitate sexuală -activităţi de educaţie sexuală şi contraceptivă prin toate căile şi în toate mediile sociale existente.

Planificarea Familială se situează undeva la limita dintre medical şi social. În această activitate complexă sunt implicaţi medici de planificare familială, medicii din medicina generală, medicii de familie, de educaţie pentru sănătate şi psihiatri, asistente medicale, psihologi, profesori, asistenţi sociali, părinţii, etc.

Drepturi pentru femei însărcinate (concediul de maternitate)

Orice femeie însărcinată are dreptul la concediul medical de maternitate. El se acordă începînd cu săptămîna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice (ceva mai multe de 4 luni) sau 70 de zile – prenatal și 56 zile – postnatal; iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii – de 140 zile calendaristice (conform art. 16 (2) LG. 289 din  22.07.2004).

Începînd cu 1.04.2014 în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă pe o perioadă majorată cu 42 de zile calendaristice pentru concediul prenatal (112 zile) şi cu 14 zile calendaristice pentru concediul postnatal (70 zile).

Pentru a beneficia de acest concediu femeia trebuie la locul de muncă de bază să prezinte certificatul medical, ce atestă faptul că femeia e însărcinată. Certificatul se eliberează de policlinică la care femeia stă la evidență.

Trebuie de informat angajatorul despre sarcină? Da. Deși, legislația în vigoare nu prevede anumite termene pentru informare a angajatorului în privința sarcinii femeii, în folosul femeii este să spună cît mai devreme angajatorului despre sarcina sa dacă munca este dăunătoare, grea, conține efortul fizic al femeii sau stres.

Ce privilegii are o femeie însărcinată la serviciu?

La cerința femeii însărcinate, angajatorul este obligat să-i ofere un loc de muncă mai ușor cu păstrarea salariului precedent.

Femeia însărcinată are dreptul să ceară un program de lucru incomplet sau chiar o săptămînă de lucru incompletă la locul de muncă, precum și eliberarea de deplasări, de munca peste program sau de noapte, a lucrului în weekend și de sărbători.

Concediul de maternitate este acel concediu de care pot beneficia angajatele înainte și după naștere, în condițiile în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale, cu plata unei indemnizații aferente. Îndemnizația de maternitate este o plată unică pe întreaga perioadă a concediului de maternitate.

       Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 100% din media veniturilor lunare din ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical.

Implicarea tatălui

La întrebarea: „Cine ar trebui să se ocupe într-o familie de creșterea copiilor?” răspunsul dominat a fost că ambii părinți.Însă realitatea este cu alta. În zilele noastre mama preia majoritatea sarcinilor de îngrijire a copilului: ea supravegheză lecțiile și timpul liber al copilului, gătește, spală pentru copil, tot ea îl duce la școala sau la doctor. La întrebarea: “Bărbații pot crește copii la fel de bine ca și femeile?” majoritatea subiecților (53%) au răspuns că nu. Comportamentul cotidian pare a confirma acest lucru, femeile fiind mult mai direct implicate decât bărbații în acest proces. Problema care apare frecvent este, ce anume înțeleg bărbații prin faptul că și ei participă în mod egal la creșterea și educarea copilului. Se poate constata că ei înțeleg prin această contribuție a lor, pe care o consideră superioară, întreținerea în ansamblu a familiei.

Până să ajungă femeia să aibă atribuţii şi în afara casei, adică un serviciu, rolul ei era acela de a creşte copiii. Iar regulile erau cunoscute de toţi: bărbatul era obligat să asigure partea materială, să aducă banii în casă, iar femeia să aibă grijă de casă şi să crească copii. Astăzi, situaţia este alta, în majoritatea cazurilor lucrează ambii soţi, şi nu neapărat pentru că vrea femeia să fie emancipată, ci pentru că nu ajunge un singur salariu în condiţiile de trai actuale. De aici a venit nevoia firească de a se implica ambii soţi chiar în mod egal în creşterea şi educarea copilului. Acum nu mai este o raritate şi nici o ruşine pentru taţi să fie văzuţi plimbând landoul prin parc.

Prezenţa cât mai activă a tatălui în procesul de dezvoltare a copilului are un rol extrem de important. Psihologul Cristina Popescu spune că „s-a constatat că taţii adoptă o funcţie de „deschidere către lume” pentru copiii lor. Copilul are nevoie de stimulare într-un mediu securizant. Prin intermediul interacţiunilor cu preponderenţă ludice şi fizice cu copilul, tatăl îl ajută pe acesta să se consolideze din punct de vedere emoţional şi cognitiv. Tatăl devine catalizator pentru copil, îl ajută să înveţe să îşi asume riscuri, să aibă iniţiative, să exploreze, să facă faţă obstacolelor, să se afirme ca personalitate în faţa celorlalţi care-l înconjoară”. În primul an de viaţă al copilului, rolul tatălui se limitează mai mult la a oferi ajutor mamei pentru că acum micuţul are cel mai mult nevoie de mamă. Chiar dacă acest suport este oarecum indirect, îl ajută foarte mult pe copil, mama având mai mult timp pentru el. După ce copilul împlineşte un an, implicarea devine directă, tatăl obişnuindu-l cu viaţa socială, explicându-i regulile familiei, ale societăţii şi învăţându-l să le respecte.

Rolul tatălui până nu de mult era unul cât se poate de discret. De la tatăl care „nu trebuie deranjat” pentru ca să îşi citească liniştit ziarul sau să vadă meciul de fotbal, tatăl care era implicat doar dacă erau încălcate regulile pentru a-i cere judecarea şi eventual pedepsirea „micuţului infractor”, în societatea de astăzi, el devine din ce în ce mai activ în relaţia cu copiii săi, participă la toate stadiile de creştere, de la ţinutul biberonului până la mersul împreună la serbările de sfârşit de an şcolar. Cercetările în acest domeniu au subliniat faptul că timpul petrecut cât mai mult în familie de către taţi ajută copiii să aibă un grad mai mare de dezvoltare, simţul responsabilităţii este mai crescut şi sunt mai abili verbal.