Planificarea familială reprezintă conceptul care permite atât cuplurilor cât și persoanelor fizice – în mod individual, să utilizeze atât metode de control ale concepției și nașterilor pentru a anticipa și atinge numărul dorit de copii și intervalul de timp dorit între nașteri, cât și metode de tratament ale infertilității involuntare.
Dacă în trecut femeile erau obligate să nască, astăzi sarcina este o opţiune, deoarece existî posibilităţi de împiedicare a ei.
Determinarea calităţii produsului de concepţie ţine cont de factorii umani, sociali şi economici, subiectivi şi obiectivi:
– dreptul fundamental uman al femeii de a alege momentul concepţiei în funcţie de motivaţiile proprii (sociale, religioase, economice).
– spaţializarea naşterilor – o sarcină reprezintă un efort din partea organismului matern, o suprasolicitare, cu un consum suplimentar de vitamine şi substanţe nutritive. Ca atare este necesară o reglare conştientă a frecvenţei naşterilor şi a timpului scurs între două naşteri succesive. Timpul minim necesar între două naşteri succesive este de doi ani.
– evitarea sarcinilor nedorite;
– evitarea şi scăderea numarului întreruperilor voluntare de sarcină;
– sfatul (consiliere), contraceptiv oferit oricarei persoane care îl solicită, indiferent de sex, rasă sau credintă religioasă;
– sănătatea reproductivă a cuplului în general, a femeii în special prin depistarea patologiei aparatului reproductiv, diagnosticul, tratamentul şi momentul unei eventuale şi necesare abordări chirurgicale.
– prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor cu transmitere sexuală -screeningul citologiei colpocervicale ;
– diagnosticul şi urmărirea sarcinii;
– diagnosticul şi consilierea adecvată a partenerilor cu tulburări de dinamică şi partenerelor cu tulburări de sensibilitate sexuală -activităţi de educaţie sexuală şi contraceptivă prin toate căile şi în toate mediile sociale existente.
Planificarea Familială se situează undeva la limita dintre medical şi social. În această activitate complexă sunt implicaţi medici de planificare familială, medicii din medicina generală, medicii de familie, de educaţie pentru sănătate şi psihiatri, asistente medicale, psihologi, profesori, asistenţi sociali, părinţii, etc.